Ziua a 13-a

529ae8022291be8ea1d4f587f578c655

Aseară m-am îngrijorat pentru prima dată în legătură cu timpul petrecut în casă, fiindcă nu îmi aminteam dacă e marți sau miercuri.

Tot aseară am realizat, încă o dată, cât de serioasă e situația cu care ne confruntăm și cât de important e să nu ne mai dăm atâta cu părerea și să ne limităm orice deplasări. Și să ne spălăm pe mâini cum trebuie. Și cât mai des.

Tot aseară m-am și bucurat un pic, pentru că am găsit în biblioteca Ancuței, colega mea de apartament, “Lapte negru” a lui Elif Shafak. Abia aștept s-o citesc.

Tot aseară am învățat cum se spune “spor la treabă” în turcă. Kolay gelsin! Cam asta să avem și noi, în continuare, de luni până vineri sau oricând.

Aseară mi-am dat seama că ai mei sunt sănătoși, că e cel mai bine să fim încrezători în puterile noastre și că trebuie să fim recunoscători pentru munca și activitățile cu care ne putem ocupa mintea și timpul în perioada asta.

Nu în ultimul rând, aseară abia am așteptat să vină ziua de azi, să o iau de la capăt și să zic “mulțumesc” că sunt ok și că am încă o zi la dispoziție să mă gândesc la mine și la ai mei în viitor.

Nu de alta, dar azi putea să nu mai vină. Și ce făceam atunci?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *